Am privit tot timpul copilariei mele malurile raului Dambovita cele cu vegetatie salbatica, cu sobolani roind. M-am bucurat enorm cand am vazut transformarea indiguirii malurilor. Am privit cu admiratie transportul pe raurile metropolelor europene... De aceea va propun sa faceti o analiza a posibilitatii folosirii raului ca transport turistic, de tip taxi. Eu o vad ca pe o atractie si un plus de utilitate in orele de trafic intens.

Prea multe masini, prea putine spatii publice pietonale. Calea Victoriei (cel putin partea de sud) ar trebui sa devina pietonala!

E o idee buna sa promovati folosirea transportului in comun. Dar atunci RATB ar trebui adus macar la standardul metroului. Fara cersetori, homeless (care dorm pe scaune si in jurul lor e singurul loc mai liber din cauza misrosului), un sistem absolut nefericit de vanzare a biletelor (nu pot cumpara bilet la 21 si din orice statie iar "portofelul electronic" nu pot sa stiu daca mai are bani pt o calatorie decat dupa ce am urcat in tramvai si evident risc amenda). Iar metroul, care functioneaza civilizat (paznici, cartele cumparabile oriunde te urci in metrou si fara de care nu poti intra, deci nu risti o amenda pentru ca ai uitat ca a expirat cartela/abonamentul) are statii rare si acopera oricum doar foarte putin din oras. Sugestie: in Istambul (care oricum nu e New York) au pt tramvai un sistem de plata foarte asemanator metroului la noi. Macar asa putem face. Si despagubirea batranilor pt a putea demola si reconstrui, acestia mutandu-se la tara sugerata de cineva nu este posibila in conditiile in care salvarea inca mai ajunge in Bucuresti uneori dupa 2h. Nu as risca ca mama sa traiasca la tara! E mult de investit pentru a creea orase satelit atractive si viata la tara cu aceleasi servicii ca in Bucuresti, unde, bune-rele cum sunt, macar exista!

As dori sa se faca mai multe fantanii arteziene ...care se mearga pe timpul verii.
As dori sa se faca linii speciale de RATB si sa nu mai stam 2 ore in trafic pentru a ajunge undeva.
As dori sa curatati si reconditionati toate cladirile vechi din capitala, Aceste cladiri au o arhitectura foarte frumoasa dar este ascunsa de jegul care s-a depus de-a lungul timpului.

Bucurestiul este un oras futurist. Este platforma ideala de dezvoltare a unui oras capitala europeana de secol XXI. Complexitatea sa si imbinarea tuturor stilurilor de arhitectura ii ofera acestuia unicitate, dar totodata nu creaza senzatia unui oras al oamenilor ce-l strabat si-l ocupa. Prezentand o incarcatura istorica si emotionala spatiul public poate reprezenta punctul forte al acestuia. In consecinta intr-o ampla viziune Bucurestiul este locul in care te poti plimba linistit si admira urme vii ale stramosilor si ramai surprins de caracterul sau imprevizibil.

Bucurestiul poate fi schimbat prin lege. Nu va asteptati sa se schimbe mentalitatea oamenilor caci f.f. greu se va schimba, ci mai degraba schimbati-o prin oridine (lege) si implementare (a actiunilor pe care vreti sa le intreprindeti ).
Privind catre viitor si plecand de la ceea ce exista deja (cladiri, etc) in Bucuresti si imprejurimi, as dori sa vin cu cateva sugestii:
1. Trafic, Parcare, Mijloace de transport
- constructia de parcari supraetajate in centrul Bucurestiului unde cei care vor sa ajunga cu masina sa plateasca "premiums" pentru parcare. Cladirile sa fie in proprietatea primariei care sa administreze fondurile castigate si sa le utilizeze in amortizarea caldirii si alte investitii asemanatoare.
- orice loc de parcare in centrul capitalei si pe o raza adiacenta sa se faca cu plata si sa fie pe o perioada limitata (max. 2h)- implementarea e esentiala-agenti de strada pe toate drumurile
- propuneti o strategie (sustinuta si de transportul public in comun) care sa-i "forteze" pe oameni sa foloseasca transportul public in detrimentul masinilor personale (taxe...taxe, taxe).
-constructia de linii de tren/tramvai/high speed trains (depinde de fonduri) catre toate directiile de iesire din Bucuresti pe 20-30km in afara Bucurestiului (2 linii de tren cu spatii de parcare unde oamenii sa-si lase masinile si sa se urce in public transit)
-delimitarea clara a liniilor de tramvai/tren pe unde circula transportul in comun astfel incit soferii teribilisti sa nu poata disturba traficul
2. Crearea unei echipe tinere de ingieri/arhitecti, etc. care sa asigure implementarea strategiei, a normelor de constructii, a legilor si regulamentelor locale (training, lucru in echipa, putere sa ia decizii). Folositi presa (in mod constant) sa avertizati constructorii ca primaria va impune reguli drastice de implementare a strategiei si va trimite "echipa" sa aplice si sa verifice normele (amenzi usturatoare pentru cei ce nu respecta conditiile de constructie, etc. care sa aduca venituri la bugetul primariei si care sa fie folosite la alte proiecte de dezvoltare).
3. "Decentralizarea" populatiei
- crearea de orasele satelit in afara Bucurestiului cu centre comerciale locale care sa le asigure toate necesitatile fara sa fie nevoie sa vina in Bucuresti la marile complexe comerciale doar pentru alimentele necesare in mod curent. In Vancouver si in alte orase s-au creat centre comerciale enorme cu toate magazinele concentrate intr-un sigur loc. La inceput asta a fost o idee geniala, dar cu timpul s-a dovedit a fi un dezastru datorita traficului congestionat in zona respectiva.
4. "Fatada" Bucurestiului
Toate blocurile din Bucuresti ar trebui sa fie reabilitate termic si/sau complet renovate. Asociatiile de locatari ar trebui sa fie obligate sa se ocupe de siguranta strcturala si de aspectul estetic al cladirii si mediului inconjurator (spatii verzi). In Vancouver se dau amenzi grele daca nu se curata zapada pe aleile de langa bloc, daca nu se intratine spatiul verde, etc. Mai exista si optiunea demolarii complete a cladirilor si constructia de noi cladiri (plan de dezvoltare a zonei cu despagubirea locatarilor).
Din pacate multe dintre cladirile care se "vad" si par a forma imaginea Bucurestiului sint blocurile. Multi dintre locuitori sint batrani care ar putea cu siguranta sa duca o viata mult mai buna la tara cu banii care i-ar putea lua pe un apartament vindut in Bucuresti. Locatarilor din blocurile cu probleme majore structurale ar trebui sa li se propuna fie reabilitarea completa a blocului, fie demolarea si raspumpararea locuintelor. E nevoie de o echipa bine pregatita care sa aiba intalniri cu asociatiile de locatari si sa promoveze aceasta strategie.
In speranta ca mesajul meu ar putea fi de ajutor in crearea unui Bucuresti mai frumos, va multumesc pentru sansa pe care ne-ati dat-o de a participa si veni cu sugestii pentru un concept strategic al Bucurestiului.

Spatiile pe care nu sunt construite acum cladiri sa fie folosite pentru parcuri/spatii verzi, sa nu se mai dea autorizatie de constructie pe astfel de spatii in zonele centrale, deja sunt foarte multe cladiri. In loc sa se construiasca MALL-uri cu parcari imense betonate, mai bine se folosesc aceste spatii pentru parcuri.

Eu vad Bucurestiul mai interesat de el insusi si mai putin oportunist! Cu oameni mai muncitori. Nu-mi explic ce cauta atatia oameni ep strada la ora 12.00, 13.00, 14.00. Cine munceste?

Mi-ar placea sa pot pune langa Bucuresti cuvantul RESPECT. In Bucuresti locuitorii nu au respect....respect pentru ei insisi, respect pentru ceilalti. Din astea doua situatii decurg si: respect pentru oras si invers orasul poate da dovada de respect pentru locuitorii lui.

Bucureştiul este un oraş mare şi murdar.

Este un oraş neîngrijit. În zona unde locuiesc este întotdeauna mizerie pe străzi şi gălăgie.

Nimeni nu mai iubeşte oraşul ăsta. Are şi el lucrurile lui bune. Străzi frumoase, case cu stil, monumente interesante.

Bucureştiul are un farmec aparte.

Bucureştiul este prea aglomerat! Sunt prea multe maşini! Traficul este sufocant.
RAPORT
asupra întâlnirii organizate în cadrul proiectului
„Conceptul strategic Bucureşti - 2035”


Întâlnirea a avut loc în Sala de Consiliu a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, în data de 28 aprilie 2011. La întâlnire au participat circa 40 de persoane, reprezentând toate domeniile care au tangenţă cu urbanismul: urbanisti, geografi, sociologi, ingineri, economişti, arhitecti precum şi reprezentanţi ai unor instituţii locale sau centrale (reprezentanţi ai Primăriei municipiului Bucureşti, judeţului Ilfov, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului).
După prezentările generale legate de acest proiect, efectuate de către prof.univ.dr. Constantin Enache, responsabilul proiectului, şi de către d-l lector univ.arh. Liviu Ianăşi, s-a trecut la prezentarea punctelor de vedere din partea unor specialişti, invitaţi în mod special.

a) Prima prezentare a fost efectuată de către d-na prof.univ.dr. Doina Cristea, cunoscută ca un cercetător de marcă în domeniu. Domnia sa, în mod sugestiv şi explicit, a demonstrat necesitatea continuării modului de gândire sistematică asupra Bucureştiului şi spaţiului său de susţinere, pornind de la PUG-ul elaborat în anul 2000. Ţinta indiscutabilă a proiecţiei dezvoltării viitoare rămâne transformarea Bucureştiului într-o veritabilă metropolă europeană. Pentru aceasta sunt cîteva elemente de accentuat sau de corectat. Astfel, necesitatea regăsirii identităţii urbane este esenţială pentru susţinerea vitalităţii şi creşterea atractivităţii Bucureştiului şi aglomeraţiei urbane.
În acelaşi timp, Bucureştiul trebuie să fie privit permanent ca o aglomeraţie urbană, înglobând o parte din aşezările urbane şi rurale din jur, împreună cu care formează un întreg funcţional. Pe baza unei analize riguroase sunt prezentaţi factorii favorabili şi nefavorabili, care susţin, respectiv împiedică atingerea parametrilor de metropolă europeană. Depunctarea Bucureştiului în ierarhiile urbane, datorită faptului că aglomeraţia urbană nu este atestată, datorită nivelului redus de conectivitate şi de competitivitate, nu poate fi compensată de atingerea unor parametri europeni, precum numărul de studenţi la 100.000 de locuitori.
Se consideră că pentru o mai mare vizibilitate internaţională, trebuie mers pe ideea unei regiuni metropolitane şi nu a zonei metropolitane, precum şi pe reglementarea raportului dintre Bucureşti şi Regiunea Sud Muntenia. În configuraţia actuală, se apreciază că aceasta nu este operaţională şi că, în realitate, Bucureştiul este oraşul care asigură unitatea acestui spaţiu, prin forţa de sa de structurare.
În acelaşi timp, se subliniază importanţa pe care ar avea-o într-o inserţie optimă teritorială, următoarele:
- realizarea Platformei din sudul oraşului, prin amenajările hidrotehnice legate de navigaţia pe râul Argeş şi construirea portului, amenajarea aeroportului Bucureşti Sud şi construirea unor căi ferate rapide;
- constituirea şi încurajarea dezvoltării Parcurilor de activităţi, atât în oraş, cât şi în aglomeraţia urbană;
- susţinerea polilor de distribuţie, polilor de transfer, care trebuie să asigure funcţionalitatea urbană şi regională a spaţiului analizat.

b) A doua prezentare a fost efectuată de d-na conf. univ. dr. arhitect Marinela Berza, fostă directoare a Centrului de Proiectare Urbană care a funcţionat în cadrul Primăriei. Ideea de fond a fost aceea de a promova zona euro-metroplitană a Bucureştilor, pe de o parte printr-un nou tip de cooperare la nivel regional, iar pe de altă parte prin includerea Bucureştiului în reţeaua marilor oraşe europene, cu accent pe axa periferică estică, plecând de la Helsinki până la Atena. Principalul handicap al Bucureştiului este că în istoria sa relativ recentă s-a manifestat, îndeosebi, ca promotor al sărăciei teritoriale la nivel regional. Pentru depăşirea acestei disfuncţionalităţi, se apreciază că susţinerea dezvoltării pe axa Giurgiu (Ruse) – Bucureşti – Ploieşti – Braşov, ar avea drept consecinţă reducerea decalajelor teritoriale regionale şi constituirea unei adevărate regiuni metropolitane la nivel european.
La aceste elemente rezultate în urma unor analize detaliate s-au adăugat altele referitoare la:
- necesitatea unei gândire pe etape, depăşind analizele de stare şi încercând să se facă predicţii în legătură cu dezvoltarea viitoare;
- promovarea centurii verde-galbenă, definită de regretatul urbanist Şerban Nădejde;
- reluarea preocupărilor pentru impulsionarea parcurilor de activităţi metropolitane, deja individualizate în proiecte anterioare;
- stabilirea diferenţiată a tipurilor de guvernanţă, în condiţiile în care se definesc foarte clar coordonatele unui spaţiu de susţinere funcţional.

c) Prezentarea următoare a aparţinut d-lui dr. arhitect Mircea Enache, cunoscut pentru lucrările d-sale în domeniul analizelor cantitative în urbanism. Se insistă asupra necesităţii ca asistarea deciziei să aibă la bază analize riguroase care să reliefeze raportul dintre Bucureşti şi spaţiul de susţinere. În acest sens, softul aplicat este unul flexibil, utilizând ca date de intrare pe cele oferite de recensăminte şi de către statistică (BDL). Delimitarea teritoriului de susţinere s-a făcut printr-o modelare spaţială, demonstrându-se, în final, existenţa a numeroase discontinuităţi şi inconsistenţa unor relaţii teritoriale. Limitele modelării sunt date de faptul că nu au fost utilizaţi indicatori care să reflecte relaţiile directe dintre Bucureşti şi spaţiul de susţinere. Indirect, acest raport este exprimat, dar numai la nivelul efectelor teritoriale ale relaţiilor reciproce.
Se subliniază 7 direcţii prioritare de dezvoltare, în mare parte suprapunându-se pe cele subliniate în fundamentarea PUG-ului Bucureşti. În acelaşi timp, se accentuează ideea că fără o implicare directă a Guvernului în construirea unei legislaţii care să permită realizarea unui spaţiu continuu de cooperare între Bucureşti şi regiunea metropolitană, nu se pot marca progrese într-o dezvoltare integrată.

d) A patra prezentare a fost susţinută de d-l arhitect Vlad Cavarnali, din partea Consiliului Judetean Ilfov, care a subliniat necesitatea unei corelări a planurilor urbanistice generale de la nivelul comunelor şi oraşelor, cu planul de amenajare a teritoriului judeţean şi cu PUG-ul Bucureştiului. O astfel de corelare pare imposibilă astăzi datorită faptului că există o puternică fragmentare politică şi că zona periurbană are un grad maxim de dezorganizare. Expanisunea teritorială actuală arată clar că politica în materie de dezvoltare teritorială a fost total incoerentă (creşterea de câteva ori a suprafeţelor intravilane, în cazul unor UAT-uri), iar criza economică actuală a accentuat procesul de dezvoltare haotică. Rezultatul a fost că suprafaţa intravilanului în cazul judeţului Ilfov depăşeşte de circa 3 ori intravilanul Bucureştiului.

e) Ultima prezentare a fost efectuată de d-l lector univ.dr. Gabriel Pascariu, care a subliniat îndeosebi consecinţele forţei de polarizare a Capitalei, capacităţii de structurare a spaţiului şi morfogeneza unor disfuncţionalităţi. În acest sens, prin analize detaliate, se arată că efectele forţei polarizatoare a Bucureştiului pot fi măsurate mai mult în disfuncţionalităţi şi disparităţi teritoriale, decât în elemente pozitive. Caracterul structurant al polarizării este diferenţiat, iar efectele pot fi judecate ţinând cont de relativitatea analizelor în raport cu scara.
Pentru a demonstra capacitatea de polarizare a Bucureştiului analiza întreprinsă asupra mobilităţii salariaţilor, este relevantă. Aceasta se bazează pe numărul de salariaţi din judeţele învecinate care lucrează într-un alt judeţ şi care, în totalitate, sunt atraşi de Bucureşti. O astfel de polarizare este esenţială pentru a găsi răspunsuri la întrebările care se pun pentru o dezvoltare integrată a oraşului cu spaţiul de susţinere.
În final, se subliniază câteva dintre dilemele dezvoltării viitoare a celor două entităţi (Bucureşti şi zona sa metropolitană), remarcându-se o diversitate de opţiuni. Astfel, se va sprijini, în continuare, dezvoltarea în pată de ulei a Bucureştiului sau va fi susţinut policentrismul? In ce mod şi cum se va recurge la delocalizarea de funcţiuni? Se poate realiza un raport optim între procesele de concentrare/deconcentrare de funcţiuni?

Partea a doua a fost un tur de masă în urma căruia au fost reţinute mai multe puncte de vedere, pe care, sintetic, le prezentăm mai jos:
- lipsa cadrului juridic de cooperare intercomunală la nivelul spaţiului de susţinere, de unde necesitatea implicării directe a Guvernului pentru construirea acestuia;
- inexistenţa unei infrastructuri performante care să asigure fluenţa fluxurilor dintre Capitală şi spaţiul său de susţinere;
- impotenţa structurilor de planificare la nivelul Capitalei;
- lipsa unei coordonări a proceselor de dezvoltare la nivelul oraşului şi zonei sale metropolitane;
- existenţa unui paralelism de planuri şi strategii, care nu reuşesc să conveargă spre obiective comune;
- lipsa de performanţă a mecansimelor de planificare şi coordonare;
- necesitatea definirii zonei metropolitane, care nu este delimitată spaţial;
- conştientizarea tuturor decidenţilor de la nivel local că teritoriul este un bun naţional;
- lipsa expertizei în materie de planificare şi dezvoltare teritorială;
- inconsistenţa indicatorilor pentru definirea zonei metropolitane;
- necesitatea cooptării inginerilor în dezbaterile privind dezvoltarea teritorială;
- lipsa unor acţiuni cooperante în gestionarea deşeurilor;
- funcţionarea separată a administraţiei;
- dificultatea implementării conceptului strategic;
- slaba vizibilitate în analize a mobilităţii teritoriale;
- lipsa unei voinţe profesionale;
- lipsa specialiştilor în urbanism;
- necesitatea unei viziuni unitare a Bucureştiului cu spaţiul său de susţinere;
- susţinerea unor demersuri legislative pentru reglementarea periurbanului bucureştean;
- decalaj privind standardele de locuire între Bucureşti şi noul rezidenţial din zonă periurbană;
- invazia populaţiei necultivate, manifestată ca un consumator de spaţiu şi nu ca un aducător de plusvaloare;
- lipsa comunicării intercomunale, cu efecte asupra statutului zonelor funcţionale;
- secretomania, care împiedică transferul de date şi cunoştinţe, implicit fundamentarea unor decizii;
- abateri de la etica profesională;
- necesitatea abordării interdisciplinare a dezvoltării teritoriale;
- dimensiunile fracturii structurale şi funcţionale între Bucureşti şi spaţiul său de susţinere;
- reconsiderarea spaţiului rural periurban, în condiţiile unei crize alimentare inevitabile;
- lipsa unei viziuni unitare pentru transformarea Bucureştiului într-o metropolă europeană;
- regăsirea identităţii teritoriale a zonei periurbane;
- necesitatea intervenţiei politice pentru stimularea cooperării transcomunale;
- regândirea decalajului dintre oraş şi teritoriu de susţinere;
- necesitatea intensificării comunicării;
- definirea limitelor Bucureştiului care nu mai „încape” în graniţele actuale;
- susţinerea cercetărilor şi dezbaterilor transdisciplinare;
- investiţia în cultură la nivelul teritoriului de susţinere;
- necesitatea externalizării problemelor de mediu;
- individualizarea instrumentelor pentru implementarea riguroasă a planurilor urbanistice generale la nivelul comunelor/oraşelor şi al Capitalei, precum şi a planului de amenajare a teritoriului de la nivelul judeţelor din spaţiul de susţinere;
- lipsa analizelor privind vulnerabilizarea socială;
- necesitatea promovării zonei metropolitane a Bucureştiului şi a spaţiului său de susţinere ca o interfaţă între occident şi Orient;
- necesitatea definirii Conceptului strategic, luând în considerare provocările estimate la nivelul anului 2035 (schimbările climatice, producerea unui cutremur de mare intensitate, criza alimentară potenţială etc);

Concluzia generală a acestei dezbateri a fost că un astfel de dialog este necesar, iar cercetarea interdisciplinară trebuie promovată pentru găsirea de soluţii la problemele din ce în ce mai complicate, cu care se confruntă planificarea la toate nivelurile. Chiar dacă politicienii au responsabilitatea deciziilor pe care le iau, specialiştii au responsabilitatea morală de a contribui la fundamentarea riguroasă a propunerilor. În acest sens s-a hotărât continuarea dezbaterilor şi pe alte aspecte ale planificării urbane şi amenajării teritoriului.

Întocmit,
Prof.univ.dr.geograf Ioan Ianoş
@ echipa csb recomandă acest site